Octombrie,lună
frumoasă!
Cu trandafiri eu am
venit,
Ai coborît încet
din casă
Pe-un pod înalt
ne-am întîlnit.
Lumina lunii se
juca
În păru-ți fin de
catifea,
Și vîntul
dulce-atunci șoptea
Că sunt al tău și
ești a mea!
Scăldați eram în
fericire
Și-uscați de dorul
reciproc,
Aveam și dăruiam
Iubire
Dar nu mai suntem
la un loc.
Atunci noi însă,nu
știam
La ce-ncercări ne
pune soarta,
Tu ma iubeai si te
iubeam
Ca tine-n lume nu e
alta.
Tu iartă-mă Iubita
mea
Pentru dureri și
suferință,
Și dacă totuși vei
putea
Rămîi a vieți-mi
dragi Ființă.
O...cît de tare îmi
lipsești
Și plînge sufletul
în mine,
Aș vrea să știu că
mă iubești
Aș vrea...să fiu
din nou cu Tine.
Un vis ai fost în
viața mea
Și-ai dispărut
deodată,
Credeam și cred că
voi putea
Să-ți fiu soț
bun,și-un tată.
Dar amintirea a
rămas
Și Dragostea nu-i
stinsă,
Te mai Iubesc și
fac un pas:
-Mai dă-mi te rog o
șansă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu