Și nu mi-ai spus:-Rămîi,mai stai
Ai lăsat în suflet doar ruine,
A căror praf provoacă lacrima,
Provoacă lacrima...
Începe-o nouă zi străină
Căci lîngă mine nu mai ești,
Tristețea îmi este vecină
Și nu mai știu de mă iubești.
De ce ți-e frică să iubești?
Iubirea ce ți-o dăruiesc;
Cu tine scumpo trăiesc!
Pe tine te iubesc!
Aș vrea să-ți spun ce simt acum
Dar cum?,cînd nu mai ești aproape,
Și ne desparte doar un drum
O cale-atît de-ndepărtată.
La tine mă gîndesc mereu
La buze,ochi,la corpul tău,
La chipul tău de îngeraș
Și dulcele sărut ce-mi lași.
De ce ți-e frică să iubești?
De ce nu știi să prețuiești?
Iubirea ce ți-o dăruiesc;
Cu tine scumpo trăiesc!
Pe tine te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu