Tu ești...

 Tu ești un strop de fericire

Ce sufletul îmi reînvie,

O carte ce mereu mă-nvață

Cum să trăiesc în astă viață.

Numai tu,numai tu ești pe pămînt,

Numai tu,ești în inimă și-n gînd,

Numai tu,numai tu mă faci să rîd-să plîng

Numai tu...

Tu,numai tu

Ești parfumul dimineții

Floare albastră a tinereții,

Și soarele care răsare

Peste trupu-mi cînd mă doare.

Ești un înger păzitor

În zi și-n noapte atrăgător,

Cu chipul dulce și divin

Cu a tale buze de rubin.

Ești luceafărul iubirii

Izvorul viu al fericirii,

Și însetat de-a ta privire

Te vreau iubito lîngă mine.

De ce...?

Mai lăsat să plec de lîngă tine
Și nu mi-ai spus:-Rămîi,mai stai
Ai lăsat în suflet doar ruine,
A căror praf provoacă lacrima,
Provoacă lacrima...


Începe-o nouă zi străină
Căci lîngă mine nu mai ești,
Tristețea îmi este vecină
Și nu mai știu de mă iubești.


De ce ți-e frică să iubești?

De ce nu știi să prețuiești?
Iubirea ce ți-o dăruiesc;
Cu tine scumpo trăiesc!
Pe tine te iubesc!


Aș vrea să-ți spun ce simt acum
Dar cum?,cînd nu mai ești aproape,
Și ne desparte doar un drum
O cale-atît de-ndepărtată.


La tine mă gîndesc mereu
La buze,ochi,la corpul tău,
La chipul tău de îngeraș
Și dulcele sărut ce-mi lași.


De ce ți-e frică să iubești?
De ce nu știi să prețuiești?
Iubirea ce ți-o dăruiesc;
Cu tine scumpo trăiesc!
Pe tine te iubesc!

Despărţire

Ne-am despărţit...
Iubirea poate s-a sfîrşit,
Da...am greşit,
Dar tu să ştii că te-am iubit.


Să ştii că-n nopţi,eu nu dormeam
Şi doar la tine mă gîndeam,
În vise dulci eu te visam
Să ştii,să ştii că te iubeam.


Dar într-o zi ne-am întîlnit
Tu mi-ai zîmbit şi ţi-am zîmbit,
Din-nou mă simt eu fericit
Din-nou mai tare te-am iubit!


Şi faţă-n faţă cum stătem
Cind îmi vorbeai şi mă-ntrebai,
Atunci de noi îmi aminteam
Şi cum spuneai că mă iubeai.


Dar soarta,iar ne-a despărţit
Noi alte inimi ne-am găsit,
Iubirea...a luat sfîrşit
Petala ei s-a ofilit.


Demult,demult nu te mai iubesc
Şi nu pe tine te doresc,
În ochii ei eu mă topesc
A celeia ce o iubesc.


Fata cu care mă-ntîlnesc
E îngerul meu pămîntesc,
Cu dînsa-n gînd eu mă trezesc
Şi-aş vrea să-i spun că o iubesc;
Şi-i spun acum:-Eu te Iubesc!!!

Unde eşti...?

E noapte...
E tîrziu...
În sufletu-mi pustiu
În inima mea stinsă,
Te caut în suferinţă
A vieţi-mi dragi fiinţă.
Te caut printre stele
Crăiasă a vieţii mele,
Te caut şi în vis
Divină fecioară din paradis...


Dar unde eşti...?
Unde eşti?!,
Unde eşti-unde vei fi
Acolo eu voi veni,
Şi în veci,cu tine,eu voi fi.


E dimineaţă...

Şi poate-ncep o nouă viaţă,
Doar,dacă...
Dacă te-aş găsi crăiasă
Aş începe o noua viaţă,
Dar unde eşti...?




Unde eşti?!,
Unde eşti-unde vei fi
Acolo eu voi veni,
Şi în veci,cu tine,eu voi fi.


Zile trec...
Şi ani de-atunci au mai trecut,
Dar tu,nu eşti
Şi înţeleg ca am pierdut:
Lupta dusă în trecut
Nu doresc,s-o duc mai mult,
Eşti un ideal pierdut
Şi aici voi pune punct.


Dar tu nu eşti...

***

Doreşti să ştii ce e Iubirea?!
Şi eu aş vrea s-o înţeleg,
Să pot să-ţi dărui fericirea
Să fiu o parte din întreg.


Dar cum,să fac?
Să te întorci din-nou la mine,
Ştiu că-ţi plac
Şi că ar fi cu mult mai bine:


Din nou noi să fim în doi
Să ne iubim,să ne dorim,
Să fiu al tău,să fii a mea
Să împărţim noi dragostea...

Și poate vine acea zi
Cînd împreuna noi vom fi,
Și poate vine ora cînd
Din nou vom fi pe-acest pamînt.

Dar pînă cînd
Nu-mi mai rămîne decît sa-ți cînt
Cît te Iubesc 
Și cît de tare îmi doresc:

Din nou noi să fim în doi
Să ne iubim,să ne dorim,
Să fiu al tău,să fii a mea
Să împărţim noi dragostea...

***

Îmi amintesc,întîmplătoarea întîlnire

De parcă a fost prima pentru mine,

Cînd tu,Iubito,cu a ta privire

Mi-ai arătat o nouă lume-n tine.

Visez şi azi,acele nopţi tîrzii

A căror vrajă mă face să îţi scriu,

Nu,nu am să le uit,atît cît suntem vii

Căci:-Te Iubesc şi-n veci cu Tine vreau să fiu!...

În amintire...

Ai lăsat o casă pe pămînt
Şi în casă doi părinţi plîngînd,
Ai zburat în ceruri,ca un Sfînt
Şi acum,te plîng şi eu în gînd.


Dragostea în cer te-a urmărit
Sus acolo iar v-aţi întîlnit,
Şi acum sunteţi din-nou în doi
Doar că acolo nu suntem şi noi.


Cît de tare aş vrea să,te întorci
La părinţi,soră şi nepoţi
Şi la fratele,mai mic
Care a devenit deja,tătic.


Dar Tu,ai plecat
Ai zburat în Ceruri Sfinte,la Împărat,
Dar Tu,ne-ai lăsat
Ne-ai lăsat pe acest pamînt,
Plin de păcat.


Tu n-ai murit
Tu ai înviat,
Căci după moarte omul,
E viu cu-adevărat.
Şi vine ziua 
Cînd ne vom vedea
Şi vine ceasul cînd,ne vom îmbrăţişa.


Dar pînă cînd
Mai sunt pe-acest pămînt,
Tu iartă-mă,păzeşte-mă
Şi ocroteşte-mă...

În amintirea moşului meu-Arcadie.

Dumnezeu să îl odihneasca în pace.